Vlad Alexandrescu este un istoric al ideilor, profesor titular al Universităţii din Bucureşti (Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine), doctor în Filosofie al École des Hautes Études en Sciences Sociales, Paris (1995), director al Centrului de cercetare “Fundamentele Modernității Europene” al Universităţii din Bucureşti (din 2001). A fost ministru al Culturii (noiembrie 2015-mai 2016), ambasador al României în Marele Ducat de Luxemburg (2006-2011), senator în Parlamentul României din partea Uniunii Salvați România (2016-2020). A publicat volume de autor şi a coordonat volume colective în domeniul istoriei intelectuale a modernității timpurii. Este autor al unor articole publicate în serii și reviste ştiinţifice de prestigiu (Oxford Studies in Early Modern Philosophy, Intellectual History Review ş.a.), editor și traducător al unor autori importanți (René Descartes, Dimitrie Cantemir, André Scrima ş.a.). A fost membru și director de proiect la Institutul de Studii Avansate „Colegiul Noua Europă”, București, și Mellon Fellow la „The Warburg Institute”, Londra. În 2013 i s-a decernat Premiul „P. G. Castex” de către Academia de Ştiinţe Morale şi Politice, Paris, iar în 2014 Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române. Din 2012, co-fondator și co-editor al revistei Journal of Early Modern Studies, indexată în ISI Web of Knowledge “Emerging Sources Citation Index”. A primit Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România în 2024.
Proiecte și traseu profesional
Formarea
S-a născut ca fiu al arheologului Petre Alexandrescu și al Mariei Alexandrescu Vianu, istoric al artei antice. După o licență în franceză și germană la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București (1989), a urmat studii aprofundate la École des Hautes Études en Sciences Sociales, Paris, unde a obținut o diplomă de master (1991) și un doctorat în Filosofie (1995) cu mențiunea „Summa cum laude”. La 10 ianuarie 2014, și-a susținut public, la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, teza de abilitare
Activitatea
Angajat prin concurs (1991) la Catedra de Franceză a Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, a parcurs gradele didactice până la cel de profesor (2015). În paralel, în cadrul Universității din București, a fondat Centrul de cercetare „Fundamentele Modernității Europene” în , al cărui director este până în prezent, proiect interdisciplinar vizând crearea unei ambianțe intelectuale pentru studiul culturii, ideilor, științei, societății și spiritualității europene a modernității (sec. XVI-XVIII).
A efectuat câteva stagii de cercetare în țară și străinătate: “New Europe College” din București (1995-1996; 1998 – 2001), “The Warburg Institute” din Londra (octombrie 2000 – mai 2001). A fost profesor invitat la “École des Hautes Études en Sciences sociales” din Paris (februarie – iunie 1997).
Membru al “New Europe College”, București; “Asociația Română a Cercetătorilor Francofoni în Științe Umane” (ARCHES); “Société d’étude du dix-septième siècle”, Paris; “Centro Interdipartimentale di Studi su Descartes e il Seicento dell’Università del Salento”, Lecce; “The Warburg Institute”, Londra.
Membru al “Grupului pentru Dialog Social”, București.
Din martie 2006 până în august 2011, a fost Ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României în Marele Ducat de Luxemburg.
