Daniel Toda s-a născut în Timişoara, și a copilărit în cartierul Fabric, făcând şcoala primară, gimnazială şi primii ani de liceu la „William Shakespeare”. A plecat cu părinţii în Canada, unde a finalizat studiile liceale la „Georges Vanier High School” obţinând o diplomă în ştiinţa computerelor. A urmat „Seneca College of Applied Arts and Technology” finalizat cu o diplomă de inginer de sistem şi LAN/WAN Management. Parcursul profesional l-a început în laboratorul facultăţii şi a urmat companiile canadiene DLink şi Visualgate din Toronto. Întors în ţară, la Timişoara, a lucrat pentru Siemens şi, ulterior, a ocupat funcţii de management la Atos şi Continental. A lucrat la Istanbul, Londra sau Manila.

 

Proiecte și traseu profesional

În 2014 devenea membru al „Lions Club International”, în 2015 a lucrat la „SALVO”, o asociaţie care se preocupă cu pregătirea cetăţenilor pentru a face faţă situaţiilor de calamitate, iar în 2018 s-a numărat printre membrii fondatori ai platformei „România 100”. A urmat, firesc, PLUS, iar din decembrie 2020, a fost ales în Camera Deputaţilor. În cadrul acestei camere a Parlamentului a devenit membru al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţilor, precum şi în Comisia de politică externă.

Daniel se preocupă de proiectul digitalizării administrației. Spune că „este de neconceput ca un investitor sau un administrator de companie să piardă zile întregi pentru a înregistra o societate ori a obţine o autorizaţie, cerându-i-se ba copii de pe diverse alte autorizaţii ori documente pe care autoritatea în cauză le primise în alte rânduri ori chiar ea le emisese. Accesul online al cetăţenilor la toate deciziile autorităţilor şi instituţiilor publice înseamnă transparenţa adevărată şi posibilitatea concretă de a descoperi ilegalităţile, conflictele de interese şi erorile funcţionarilor publici, dar şi simplificarea procedurilor administrative pentru aceştia”.

Pentru educaţie, Daniel Toda dorește reforma programei şcolare, în sensul aducerii acesteia la necesităţile secolului XXI, renunţarea la accentul pus pe memorare, şi dezvoltarea capacităţilor cognitive, de analiză, ale copiilor. Dorește dezvoltarea unor programe naţionale informale cu tematici digitale, dar şi a unor programe care să ajute la dezvoltarea competenţelor digitale pentru toţi cetăţenii, indiferent de vârstă, pentru că altfel riscăm o fractură în cadrul societăţii: o generaţie tânără care utilizează exclusiv computerul şi o alta, +50, care va continua să scrie majoritar cu mâna şi care să o privească drept o generaţie de „ciudaţi”, rupţi de lumea fizică.